justificativ - explicat in DEX

justificativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif.

justificativ (Dicționar de neologisme, 1986)
JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].

justificativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif)

justificativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
* justificatív, -ă adj. Care servește la justificare: memoriŭ justificativ.

justificativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíve

justificativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
justificativ a. ce servă a justifica: piese justificative.

justificativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva.- Din fr. justificatif.