justificare - explicat in DEX

justificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica.

justificare (Dicționar de neologisme, 1986)
JUSTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificațiune. / < justifica].

justificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắri

justificare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
justificare f. 1. acțiunea de. a (se) justifica; 2. probe ce servesc a justifica pe cineva.

justificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. — V. justifica.