jurare - explicat in DEX

jurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JURÁRE, jurări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ◊ Blestem. – V. jura.

jurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
juráre (înv.) s. f., g.-d. art. jurắrii; pl. jurắri

jurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JURÁRE, jurări, s. f. (înv.) Acțiunea de a (se) jura și rezultatul ei; jurământ. ♦ Blestem. — V. jura.