jupaniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. – Din
sl. županica.jupaniță (Dicționaru limbii românești, 1939)jupániță f., pl.
e (vsl.
županica).
Vechĭ. Titlu dat cucoanelor. – Și
jupăniță, apoĭ
jupîníță, pl.
e.jupaniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jupániță s. f.,
g.-d. art. jupániței; pl. jupánițejupaniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUPÁNIȚĂ, jupanițe, s. f. Soția jupanului. —Din
sl. županica.