jupui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jupuí (-uiésc, jupuít), –
1. A îndepărta pielea de pe corp. –
2. A juli. –
3. A lua cuiva totul, a vinde scump. –
4. A bate, a ciomăgi. –
Var. jupi. Bg. župja „a curăța un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă
der. din
sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). –
Der. jupuitor, adj. (care jupoaie);
jupuială, s. f. (jupuitură);
jupuitură, s. f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acțiunea de a jupui);
jupeli, vb. (a opări), cu
suf. expresiv -
li (Graur,
BL, VI, 146).