jupi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JUPÍ vb. IV. v. jupui.
jupi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jupí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupésc, imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 să jupeáscă
jupi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JUPÍ vb. IV v. jupui.