jupan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. – Din
sl. županŭ.jupan (Dicționaru limbii românești, 1939)jupán V.
jupîn.jupan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jupán s. m.,
pl. jupánijupan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUPÁN, jupani, s. m. Titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu. — Din
sl. županŭ.