juntă - explicat in DEX

juntă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] – Din sp. junta, fr. junte.

juntă (Dicționar de neologisme, 1986)
JÚNTĂ s.f. Uniune, organizație restrânsă. ♦ Denumire dată în țările iberice și latino-americane unui grup de insurgenți care cucerește puterea de stat prin forța armelor. [Pron. hun-. / < fr. junte, sp. junta].

juntă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JÚNTĂ [HUNTĂ] s. f. 1. (în unele țări din America Latină și Spania) organ colectiv sau organizație politică. 2. (în țările din America Latină) guvern dictatorial. 3. (în Anglia) grup ocult de personalități influente. (< sp. junta, fr. junte)

juntă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* júntă #f.#, #pl.# e (#sp.# pg. junta, adunare, d. lat. juncta, unită, jungere, a uni. V. a-jung). Nume dat în Spania și Portugalia diferitelor adunărĭ administrative: numeroase junte insurecționale fură create în Spania în timpu ocupațiuniĭ franceze.

juntă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
júntă (hisp.) [j pron. h] s. f., g.-d. art. júntei; pl. júnte

juntă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau unor organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [Pr.: huntă] — Din sp. junta, fr. junte.