junt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUNT, junturi, s. n. (
Pop.) Armă de foc. –
Et. nec.junt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)junt (
pop.)
s. n.,
pl. júnturijunt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUNT, junturi, s. n. (
Pop.) Armă de foc. —
Et. nec.