junior - explicat in DEX

junior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.

junior (Dicționar de neologisme, 1986)
JUNIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. 1. Sportiv tânăr (între 13 și 19 ani). 2. (Așezat după un nume onomastic; op. senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Pron. -ni-or. / < fr. junior, lat. iunior].

junior (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JUNIÓR, -OÁRĂ I. s. m. f. sportiv tânăr (între 1³ și 1⁹ ani). II. s. m. (după un nume onomastic) fiu, descendent (în raport cu tatăl). (< fr. junior, lat. iunior)

junior (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
junior, juniori s. m. (intl.) hoț tânăr / fără experiență.

junior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
juniór¹ (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre

junior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
júnior² (fiul) (-ni-or) s. m.; abr. jr / Jr

junior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUNIÓR,-OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. — Pr.: -ni-or] — Din fr., lat. junior.