juntă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [
Pr.:
huntă] – Din
sp. junta, fr. junte.juntă (Dicționar de neologisme, 1986)JÚNTĂ s.f. Uniune, organizație restrânsă. ♦ Denumire dată în țările iberice și latino-americane unui grup de insurgenți care cucerește puterea de stat prin forța armelor. [Pron.
hun-. / < fr.
junte, sp.
junta].
juntă (Marele dicționar de neologisme, 2000)JÚNTĂ [HUNTĂ]
s. f. 1. (în unele țări din America Latină și Spania) organ colectiv sau organizație politică.
2. (în țările din America Latină) guvern dictatorial.
3. (în Anglia) grup ocult de personalități influente. (< sp.
junta, fr.
junte)
juntă (Dicționaru limbii românești, 1939)* júntă #f.#, #pl.#
e (#sp.# pg.
junta, adunare, d. lat.
juncta, unită,
jungere, a uni. V.
a-jung). Nume dat în Spania și Portugalia diferitelor adunărĭ administrative:
numeroase junte insurecționale fură create în Spania în timpu ocupațiuniĭ franceze.juntă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)júntă (
hisp.) [
j pron. h]
s. f.,
g.-d. art. júntei; pl. júntejuntă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÚNTĂ, junte, s. f. Nume dat unor organe de stat sau unor organizații politice în Spania și în unele țări din America de Sud. [
Pr.:
huntă] — Din
sp. junta, fr. junte.