jumulit - explicat in DEX

jumulit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUMULÍT¹ s. n. Jumulire, jumuleală. – V. jumuli.

jumulit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUMULÍT², -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Estorcat (de bani) jefuit, escrocat. – V. jumuli.

jumulit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
jumulit, -ă, jumuliți, -te adj. extorcat de bani, jefuit, escrocat

jumulit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jumulít s. n.

jumulit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUMULÍT¹ s. n. Jumulire, jumuleală. — V. jumuli.

jumulit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUMULÍT², -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Extorcat (de bani), jefuit, escrocat. —V. jumuli.