jumulire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JUMULÍRE,jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit1. – V. jumuli.
jumulire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jumulíre s. f., g.-d. art. jumulírii; pl. jumulíri
jumulire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JUMULÍRE,jumuliri, s. f. Acțiunea de a jumuli;jumuleală, jumulit1. — V. jumuli.