jumară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUMÁRĂ, jumări, s. f. 1. (Mai ales la
pl.) Resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului.
2. (La
pl.) Mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob. [
Pl. și: (
1)
jumere] –
Cf. bg. žumerki, germ. Schmarren.