julitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. –
Juli +
suf. -tură.julitură (Dicționaru limbii românești, 1939)julitúră f., pl.
ĭ. Locu unde pelea e julită.
julitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)julitúră s. f.,
g.-d. art. julitúrii; pl. julitúrijulitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JULITÚRĂ, julituri, s. f. Rană ușoară produsă prin julirea pielii; julire, zdrelitură. —
Juli +
suf. -tură.