julit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JULÍT, -Ă, juliți -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit
2. –
V. juli.julit (Dicționaru limbii românești, 1939)julít, -ă adj.
Vc. (Doĭna, 2-3, 44). Sărac de tot. V.
zgulit.julit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JULÍT, -Ă, juliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit
2. —
V. juli.