juisor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JUISÓR, -OÁRE,juisori, -oare, s. m. și f. (rar) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] – Din fr. jouisseur.
juisor(Dicționar de neologisme, 1986) JUISÓR, -OÁREs.m. și f. (Franțuzism) Petrecăreț. [Pron. ju-i-. / < fr. jouisseur].
juisor(Marele dicționar de neologisme, 2000) JUISÓR, -OÁREs. m. f. om petrecăreț. (< fr. jouisseur)
juisor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) juisór (livr.) (ju-i-) s. m., pl. juisóri
juisor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JUISÓR, -OÁRE,juisori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Om petrecăreț. [Pr.: ju-i-] — Din fr. jouisseur.