juisare - explicat in DEX

juisare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUISÁRE, juisări, s. f. Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa.

juisare (Dicționar de neologisme, 1986)
JUISÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a juisa și rezultatul ei; petrecere, veselire. [Pron. ju-i-. / < juisa].

juisare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
juisáre (livr.) (ju-i-) s. f., g.-d. art. juisắrii; pl. juisắri

juisare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUISÁRE, juisări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a juisa și rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] — V. juisa.