juisa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUISÁ, juisez, vb. I.
Intranz. A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [
Pr.:
ju-i-] – Din
fr. jouir (după
juisor).
juisa (Dicționar de neologisme, 1986)JUISÁ vb. I. intr. (
Franțuzism) A se bucura, a profita de plăcerile vieții. [Pron.
ju-i-. / cf. fr.
jouir].
juisa (Marele dicționar de neologisme, 2000)JUISÁ vb. intr. 1. a se bucura, a profita de plăcerile vieții. 2. a simți plăcerea maximă a actului sexual, a avea orgasm. (după fr.
jouir)
juisa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)juisá (a ~) (
livr.)
(ju-i-) vb.,
ind. prez. 3
juiseázăjuisa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUISÁ, juisez, vb. I.
Intranz. (
Livr.) A se bucura de plăcerile vieții. ♦ A simți plăcerea sexuală maximă, a avea orgasm. [
Pr.:
ju-i-] — Din
fr. jouir (după
juisor).