jugulare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUGULÁRE, jugulări, s. f. (Rar) Acțiunea de
a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦
Fig. Împiedicare bruscă a dezvoltării. –
V. jugula.jugulare (Dicționar de neologisme, 1986)JUGULÁRE s.f. Acțiunea de a jugula și rezultatul ei; sugrumare. ♦ (
Fig.) Împiedicare bruscă a dezvoltării; suprimare, gâtuire. [<
jugula].
jugulare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)juguláre (sugrumare)
s. f.,
g.-d. art. jugulắrii; pl. jugulắrijugulare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUGULÁRE, jugulări, s. f. Acțiunea de
a jugula și rezultatul ei; sugrumare, strangulare. ♦
Fig. împiedicare bruscă a dezvoltării. —
V. jugula.