jugular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊
Venă jugulară = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. – Din
fr. jugulaire.jugular (Dicționar de neologisme, 1986)JUGULÁR, -Ă adj. Care aparține gâtului, care ține de gât. ◊
Venă jugulară (și
s.f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. [< fr.
jugulaire, cf. lat.
iugulus – gât].
jugular (Marele dicționar de neologisme, 2000)JUGULÁR, -Ă adj. din regiunea gâtului. ♦ venă ~ă (și s. f.) = venă principală a gâtului, care adună sângele din cap și din gât. (< fr.
jugulaire)
jugular (Dicționaru limbii românești, 1939)* jugulár, -ă adj. (fr.
jugulaire, d. lat.
júgulum și
júgulus, gît. V.
junghĭ).
Anat. De la gît:
vînă, ghindură jugulară. Sf., pl.
e. Fie-care din cele doŭă vine groase de la gît.
jugular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jugulár adj. m.,
pl. jugulári; f. juguláră, pl. jugulárejugular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jugular a. ce ține de gâtlej:
glandă, vână jugulară.jugular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUGULÁR, -Ă, jugulari, -e, adj. Care aparține gâtului, privitor la gât, din regiunea gâtului. ◊
Venă jugulară (și substantivat,
f.) = venă a gâtului care colectează sângele din regiunea capului și a gâtului. — Din
fr. jugulaire.