jugula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUGULÁ, jugulez, vb. I.
Tranz. (Rar) A sugruma, a strangula, a înăbuși. – Din
fr. juguler, lat. jugulare.jugula (Dicționar de neologisme, 1986)JUGULÁ vb. I. tr. (
Liv.)
1. A strangula, a sugruma.
2. A opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. ♦ (
Fig.) A împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. [< fr.
juguler, cf. lat.
iugulare].
jugula (Marele dicționar de neologisme, 2000)JUGULÁ vb. tr. 1. a strangula, a sugruma. 2. a secționa venele jugulare, în vederea scurgerii sângelui, în sacri-ficarea animalelor. 3. a opri evoluția unei boli, a unei epizootii etc. 4. (fig.) a împiedica brusc o dezvoltare; a gâtui, a suprima. (< fr.
juguler, lat.
iugulare)
jugula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jugulá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
juguleázăjugula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUGULÁ, jugulez, vb. I.
Tranz. A sugruma, a strangula, a înăbuși. — Din
fr. juguler, lat. jugulare.