jubila - explicat in DEX

jubila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.

jubila (Dicționar de neologisme, 1986)
JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler].

jubila (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare)

jubila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jubilá (a ~) vb., ind. prez. 3 jubileáză

jubila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. — Din fr. jubiler, lat. jubilare.

jubilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jubilà v. a arăta o mare bucurie.