jovial - explicat in DEX

jovial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovial.

jovial (Dicționar de neologisme, 1986)
JOVIÁL, -Ă adj. Vesel, glumeț, voios. [Pron. -vi-al. / < fr. jovial].

jovial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JOVIÁL, -Ă adj. vesel, glumeț. (< fr. jovial)

jovial (Dicționaru limbii românești, 1939)
* joviál, -ă (lat. jovialis, al luĭ Joĭe, fiind-că astrologiĭ evuluĭ mediŭ consideraŭ planeta Joĭe ca izvoru bucuriiĭ și noroculuĭ. V. roĭ). Vesel, bine dispus: un tovarăș jovial. Adv. În mod jovial. V. jupiterian.

jovial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
joviál (-vi-al) adj. m., pl. joviáli; f. joviálă, pl. joviále

jovial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jovial a. foarte vesel.

jovial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeț, comunicativ. [Pr.: -vi-al] — Din fr. jovial.