jovialitate - explicat in DEX

jovialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité.

jovialitate (Dicționar de neologisme, 1986)
JOVIALITÁTE s.f. Veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. jovialité].

jovialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JOVIALITÁTE s. f. veselie, voioșie, bună dispoziție. (< fr. jovialité)

jovialitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
JOVIALITÁTE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – După fr. jovialité.

jovialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
* jovialitáte f. (d. jovial). Calitatea de a fi jovial.

jovialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jovialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialitắții

jovialitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jovialitate f. dispozițiune jovială.

jovialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] — Din fr. jovialité.