jubilare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. –
V. jubila.jubilare (Dicționar de neologisme, 1986)JUBILÁRE s.f. Faptul de a jubila; jubilație. [<
jubila].
jubilare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. —
V. jubila.