josnicie - explicat in DEX

josnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. – Josnic + suf. -ie.

josnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
josnicíe f. (d. josnic). Defectu de a fi josnic.

josnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
josnicíe s. f., art. josnicía, g.-d. art. josnicíei; pl. josnicíi, art. josnicíile

josnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
josnicie f. faptă sau vorbă josnică.

josnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JOSNICÍE, josnicii, s. f. Faptul de a fi josnic; (concr.) faptă josnică; mârșăvie, ticăloșie. — Josnic + suf. -ie.