jocheu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JOCHÉU, jochei, s. m. Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. [
Var.:
jochéi s. m.] – Din
fr.,
engl. jockey.jocheu (Dicționar de neologisme, 1986)JOCHÉU s.m. Călăreț profesionist care călărește caii la curse și la antrenamente. [Pron.
jo-cheu, var.
jochei s.m. / < pl.
jochei, fr., engl.
jockey].
jocheu (Marele dicționar de neologisme, 2000)JOCHÉU s. m. călăreț profesionist care călărește caii la curse și la antrenamente. (< fr., engl.
jockey)
jocheu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jochéu (jochéi), s. m. – Călăreț specializat în conducerea cailor la jocurile de curse.
Engl. jockey, prin intermediul
fr.jocheu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jochéu s. m.,
art. jochéul; pl. jochéi, art. jochéiijocheu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JOCHÉU, jochei, s. m. Călăreț specializat în conducerea cailor la alergările de galop și de obstacole de pe hipodrom. [
Var.:
jochéi s. m.] — Din
fr.,
engl. jockey.jocheŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)* jochéŭ m. (fr.
jockey, d. engl.
jockey, dim. d.
Jack, Iacob). Acela care, pentru banĭ, călărește caiĭ altuĭa la alergărĭ.