jobenat - explicat in DEX

jobenat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben. Cu joben. – Joben + suf. -at.

jobenat (Dicționaru limbii românești, 1939)
* jobenát, -ă adj. Care poartă joben (cilindrat).

jobenat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jobenát (rar) adj. m., pl. jobenáți; f. jobenátă, pl. jobenáte

jobenat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JOBENÁT, -Ă,jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben; cu joben. — Joben + suf. -at.