jocot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÓCOT, jocote, s. n. (
Reg.) Săritură; joc. – Din
joc.jocot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jócot (
reg.)
s. n.,
pl. jócotejocot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÓCOT, jocote, s. n. (
Reg.) Săritură; joc. — Din
joc.