jirăvire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIRĂVÍRE, jirăviri, s. f. (
Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței (
3). –
Et. nec.jirăvire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIRĂVÍRE, jirăviri, s. f. (
Pop.) Tehnică de ornamentare a ceramicii, prin scurgerea culorilor de pe marginile vaselor spre centru, cu ajutorul gaiței (
3). —
Et. nec.