jintuială - explicat in DEX

jintuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit¹. [Pr.: -tu-ia] – Jintui + suf. -eală.

jintuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jintuiálă (zer) s. f., g.-d. art. jintuiélii; pl. jintuiéli

jintuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JINTUIÁLĂ, jintuieli, s. f. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caș; zer rămas de la urdă; jintuit¹ [Pr.: -tu-ia-] — Jintui + suf. -eală.

jintuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)
jintuĭálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a jintui. Un fel de smîntînă ca un zer gros acru care rămîne la urdă (Trans. Vicĭu) orĭ de la cașu moale scos din zară. – Se numește și jintă (Vs.), jintuit (est) și janț (vest). V. cocîrță.