jinduitor - explicat in DEX

jinduitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.

jinduitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre

jinduitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] — Jindui + suf. -tor.