jintui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JINTUÍ, jintuiesc (jíntui), vb. IV.
Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. –
Cf. jintiță.jintui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)jintuí,
jintuiésc, vb. IV (pop.)
1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile.
2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece.
3. (fig.) a bate.
4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).
jintui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jintuí (a ~) (a frământa cașul)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. jintuiésc, imperf. 3
sg. jintuiá; conj. prez. 3
să jintuiáscăjintui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JINTUÍ, jintuiesc, vb. IV.
Tranz. A frământa cașul pentru a-1 stoarce de zer. [
Prez. ind. și:
jíntui] —
Cf. jintiță.jintuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jintuì v.
1. a stoarce cașul de janț;
2. fig. a bate și a stoarce de avere.