jigală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIGÁLĂ, jigale, s. f. (
Înv. și
reg.) Cui întors la vârf și înfierbântat, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [
Var.:
juválă s. f.] – Din
ucr. žyhalo.