jigală - explicat in DEX

jigală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înfierbântat, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo.

jigală (Dicționaru limbii românești, 1939)
jigálă f., pl. e (rus. žegálo, priboĭ [de găurit potcoave], rut. žigalo, frigare, žegló, zamba; pol. žegadto, priboĭ, zamba, d. vsl. žigatĭ, a arde. V. jerăgaĭ). Vechĭ. Zamba. – Și jivală.

jigală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jigálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále

jigală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JIGÁLĂ, jigale, s. f. (înv. și reg.) Cui întors la vârf și înroșit în foc, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] — Din ucr. žyhalo.