jigăraie - explicat in DEX

jigăraie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. (Pop.) 1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. [Pr.: -ra-ie] – Cf. magh. zsigora = „boală de câine” și (2) bg. žegarĩ.

jigăraie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jigăráie (pop.) s. f., art. jigăráia, g.-d. art. jigărắii; pl. jigărắi

jigăraie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jigăraie f. 1. arsură după mâncări pipărate; 2. boală la câini (cari tușesc). [V. jig, printr’o formă intermediară jigar = ung. SZIGÁR, slăbănog].

jigăraie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JIGĂRAÍE, jigărăi, s. f. (Pop.) 1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. [Pr.: -ra-ie] — Cf. magh. zsigora „boală de câine” și (2) bg. žegari.