jena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JENÁ, jenez, vb. I.
1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦
Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda.
2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina, a se sfii. – Din
fr. gêner.jena (Dicționar de neologisme, 1986)JENÁ vb. I. 1. tr. (
Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (
Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (
sport) a împiedica.
2. refl. A se sfii. [< fr.
gêner].
jena (Marele dicționar de neologisme, 2000)JENÁ vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ◊ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr.
gêner)
jena (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)JENA [jéna], oraș în partea central-estică a Germaniei (Turingia), la E de Erfurt, pe râul Saale; 100,4 mii
loc. (1993). Mecanică de precizie;
ind. electronică, optivă (uzinele „Carl Zeiss”) și chimico-farmaceutică. Fabrică de sticlă (lentile, sticlărie de laborator). Universitate (1557). Planetariu. Grădină botanică. Biserica Sankt Michael (1390-1506); primărie (1775). Muzee. Menționat documentar pentru prima oară între 881 și 899; statut de oraș din 1284. În apropierea orașului, la 14 oct. 1806, armatele franceze conduse de Napoleon I au învins armatele prusiene, conduse de prințul de Hohenhole. ◊
Sticla de J. = sticlă de bună calitate, având rezistență mărită la căldură și șocuri, cu aplicații în domeniul chimiei (termometre), al opticii (lentile), industrial ori de uz casnic. Produsă pentru prima oară de chimistul german F.O. Schott, care, împreună cu E. Abbe și C. Zeiss, a întemeiat la
J. un atelier de sticlărie (1884).
jena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jená (a ~) vb.,
ind. prez. 3
jeneázăjena (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JENÁ, jenez, vb. I.
1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade; a supăra. ♦
Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda.
2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina; a se sfii. — Din
fr. gêner.jenà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jenà V.
1. a (se) constrânge;
2. a strânge, vorbind de încălțăminte.