jena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JENÁ, jenez, vb. I.
1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦
Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda.
2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina, a se sfii. – Din
fr. gêner.