jenant - explicat in DEX

jenant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.

jenant (Dicționar de neologisme, 1986)
JENÁNT, -Ă adj. Supărător, neplăcut. [Cf. fr. génant].

jenant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JENÁNT, -Ă adj. supărător, neplăcut. (< fr. gênant)

jenant (Dicționaru limbii românești, 1939)
* jenánt, -ă adj. (fr. gênant). Care jenează, care incomodează: situațiune jenantă.

jenant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánte

jenant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jenant a. incomod.

jenant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.