jenat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat
2; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. –
V. jena. Cf. fr. gêné.jenat (Dicționar de neologisme, 1986)JENÁT, -Ă adj. Stânjenit, stingherit, rușinat. [<
jena].
jenat (Dicționaru limbii românești, 1939)* jenát, -ă adj. Care e în jenă:
a fi jenat în niște haĭne. Fig. Încurcat, incomodat:
a fi jenat într’o societate. Lipsit de banĭ, strîmtorat.
jenat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jenat a.
1. care simte jenă;
2. lipsit de bani.
jenat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JENÁT, -Ă, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat
2; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. —
V. jena. Cf. fr. gêné.