jadeit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JADEÍT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, utilizată în arta decorativă. – Din
fr. jadéite.jadeit (Dicționar de neologisme, 1986)JADEÍT s.n. Varietate de jad cu pete și striații în culori vii și strălucitoare. [Pron.
-de-it, pl.
-te. / < fr.
jadéite].
jadeit (Marele dicționar de neologisme, 2000)JADEÍT s. n. jad verzui sau albicios, cu luciu sticlos, folosit în arta decorativă. (< fr.
jadéite)
jadeit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)JADEÍT (‹
fr. {i})
s. n. Silicat natural de sodiu și aluminiu din grupa piroxenilor monoclinici, compact, verzui sau albicios, sticlos, întâlnit în roci metamorfice alcaline sau în formațiuni metasomatice de contact; formează mase granulare compacte sau agregate fibroase fine. Utilizat în timpurile preistorice la confecționarea uneltelor și armelor, iar, mai târziu, în arta decorativă, inclusiv a bijuteriilor.
jadeit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jadeít s. n.,
pl. jadeítejadeit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JADEÍT, jadeite, s. n. Varietate de jad compusă din silicat natural de sodiu și aluminiu compact, verzui sau albicios, folosită în arta decorativă. — Din
fr. jadéite.