jad - explicat in DEX

jad (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JAD, jaduri, s. n. Piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă. ◊ Obiect de artă făcut din această piatră. – Din fr. jade.

jad (Dicționar de neologisme, 1986)
JAD s.n. Piatră semiprețioasă foarte dură de culoare verzuie, folosită la confecționarea unor obiecte de artă; (p. ext.) obiect de jad. [< fr. jade].

jad (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JAD s. n. piatră semiprețioasă foarte dură, din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie, din care se fac diferite obiecte de artă. (< fr. jade)

jad (Dicționaru limbii românești, 1939)
* jad (saŭ *ĭad) n., pl. urĭ (fr. jade, it. giada, de orig. neșt.) Min. O peatră verzuĭe saŭ măslinie foarte dură care un silicat natural de aluminiŭ și de calce. V. ĭezm, ĭasp.

jad (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jad s. n., (obiecte) pl. jáduri

jad (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jad n. piatră scumpă foarte dură de coloare verzue sau măslinie: plin de monștri albi de fildeși și de jaduri prețioși AL.

jad (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JAD, jaduri, s. n. Piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă. ♦ Obiect de artă făcut din această piatră. — Din fr. jade.