jacquerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JACQUERÍE s. f. Răscoală țărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul și nord-vestul Franței la jumătatea
sec. XIV. [
Pr.:
jacherie] –
Cuv. fr.jacquerie (Dicționar de neologisme, 1986)JACQUERÍE s.f. (
Ist.) Nume dat răscoalelor țărănești din Franța feudală. [Gen.
-iei. / < fr.
jacquerie, cf.
Jacques – numele cel mai obișnuit al țăranului francez].
jacquerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)JACQUERÍE [JA-CHE-]
s. f. nume dat răscoalelor țărănești din Franța feudală. (< fr.
jacquerie)
jacquerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jacqueríe (fr.) [
que pron.
che]
(-cque-) s.f., g.-d. art.
jacqueríeijacquerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JACQUERÍE s. f. Răscoală țărănească antifeudală care a avut loc în provinciile din nordul și nord-vestul Franței la jumătatea
sec. XIV. [
Pr.:
jacherie] —
Cuv. fr.