izbitură - explicat in DEX

izbitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.

izbitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
izbitúră f., pl. ĭ. Rezultatu izbiriĭ, lovitură: corabia a primit o izbitură în coastă.

izbitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izbitúră s. f., g.-d. art. izbitúrii; pl. izbitúri

izbitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
izbitură f. efectul izbirii: lovitură puternică.

izbitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. — Izbi + suf. -tură.