izbitor - explicat in DEX

izbitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + suf. -tor.

izbitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
izbitór, -oáre adj. Care izbește. Fig. Care impresionează viŭ: între aceștĭ oamenĭ e o asemănare izbitoare.

izbitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izbitór adj. m., pl. izbitóri; f. sg. și pl. izbitoáre

izbitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
izbitor a. 1. care izbește; 2. fig. care produce o impresiune vie (= fr. frappant): asemănări izbitoare.

izbitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic; surprinzător, frapant, uimitor. — Izbi + suf. -tor.