izbuc - explicat in DEX

izbuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZBÚC, izbucuri, s. n. Izvor de apă cu debit intermitent. – Et. nec.

izbuc (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IZBÚC s. m. Izvor cu izbucnire și scurgere intermitente, care se formează în reg. carstice și funcționează pe principiului sifonului (ex. izbucul Călugări din com. Cărpinet, jud. Bihor, izbucul Bujor de pe valea Poșoga, afl. al Arieșului ș.a.); izvor intermitent.

izbuc (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IZBUC, mănăstire înființată între anii 1928 și 1930, în jud. Bihor, com. Cărpinet, având două biserici, una de lemn, Izvorul Tămăduirii, și alta de zid, Adormirea Maicii Domnului (cu picturi murale executate în 1969-1972).

izbuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izbúc s. n., pl. izbúcuri

izbuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZBÚC, izbucuri, s. n. Izvor de apă cu debit intermitent care se formează în regiunile carstice și funcționează pe principiul sifonului. — Et. nec.