ivoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IVÓRIU s. n. 1. Fildeș.
2. (
Anat.) Dentină. – Din
fr. ivoire.ivoriu (Dicționar de neologisme, 1986)IVÓRIU s.n. 1. Fildeș.
2. Substanță solidă care acoperă pulpa dentară; dentină. [Pron.
-riu. / < fr.
ivoire].
ivoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)IVÓRIU s. n. 1. fildeș. 2. dentină. (< fr.
ivoire)
ivoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ivóriu (fildeș) [
riu pron. riu]
s. n. art. ivóriulivoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ivoriu n. 1. fildeș:
ivoriu de Libia AL.;
2. fig. albeața pielii.
ivoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IVÓRIU s. n. 1. Fildeș.
2. (
Anat.) Dentină. — Din
fr. ivoire.ivoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*ivóriŭ n. (fr.
ivoire, d. lat.
ebŭreus, îld.
ebúrneus, de ivoriŭ, d.
ébur, éboris, ivoriŭ; it.
avório și
avólio). Fildeș.