ivi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IVÍ, ivesc, vb. IV.
Refl. A se arăta, a apărea (dintr-o dată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. – Din
sl. javiti.ivi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iví (ivésc, ivít), vb. –
1. (Înv.) A arăta, a demonstra. –
2. (
Refl.) A se arăta, a apărea, a ieși la iveală. –
Megl. iavés. Sl. javiti (Miklosich,
Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 152; Tiktin; DAR),
cf. aieve. –
Der. iveală, s. f. (apariție; prezență).
ivi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!iví (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se ivéște, imperf. 3
sg. se iveá; conj. prez. 3
să se iveáscăivì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ivì v.
1. a ieși la lumină, a apare;
2. a scoate la iveală, a arăta:
fetele tinere ivesc fețele rumene EM. [Slav. ĬAVITI, a arăta].
ivi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IVÍ, ivesc, vb. IV.
Refl. A se arăta, a apărea (dintr-odată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. — Din
sl. javiti.