iușni(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) IUȘNÍ,iușnésc, vb. IV. Tranz. (Var.) A iuști2. (cf. iuști)
iușni(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iușní(a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iușnésc, imperf. 3 sg. iușneá; conj. prez. 3 să iușneáscă